Dopo la pausa natalizia, torna la neo rubrica sulle mamme blogger internazionali.

Questa volta è il turno di una delle pioniere del mommy blogging in Romania, Ana Nicolescu. Oltre al blog ha fondato il primo gruppo di mamme e papà blogger nel suo Paese e ora gestisce un’agenzia PR target famiglie, una scuola di blogging e mille altre iniziative fantastiche. Un caso di blog dallo straordinario successo e passione, la prova che il coraggio e l’impegno portano lontano, Ana è una che ti dice con entusiasmo e senza paura “dream big”.

In questa intervista ci parla di professione ma anche del suo grande cuore, se non la conoscete ancora, non potrà proprio lasciarvi indifferenti! Ho pensato anche di tradurre le interviste così che tutte-tutte possano leggerle senza star lì troppo a macinare 😛

Ana Nicolescu – Blog Mamica Urbana, Romania

-Hello: what’s your blog’s name and when did you launch it?

-Ciao: qual è il nome del tuo blog e quando lo hai iniziato?

My name is Ana Nicolescu, I’m from Romania and my blog’s name is Mamica Urbana (Urban Mommy). I launched it in February 2012.

Il mio nome è Ana Nicolescu, vengo dalla Romania e il nome del mio blog è Mamica Urbana (Mamma urban). Ho iniziato il blog nel febbraio 2012.

-How much of your daily time is dedicated to blogging? Are you a full time blogger or do you have another job apart from blogging?

-Quanto tempo dedichi quotidianamente al blogging? Sei una blogger full time o hai un altro lavoro distinto dal blog?

It’s hard to say. I work from my home office around 8 hours per day. I write on my blog and I also develop strategies for my PR agency. Let me tell you the short story. 

Since October 2012 I started to create a mom bloggers community. I started with a group on Facebook and I invited the 6 bloggers I knew at that time. They also invited the bloggers the knew and the group began to grow. My intention was to get to know each other. Now the group has over 350 romanian bloggers that are parents. And I changed the name from Mommy bloggers into Digital Parents Talks because we decided to invite also daddy bloggers.

In 2013 I started to organize events and campaigns with mom bloggers for brands/companies that targeted families.

In 2014 I developed my own PR agency, Parenting PR. I create and develop campaigns, events and PR actions for different brands and I also develop in-house projects, such as: You’re unique. Choose to personalize, Gloria and the magic unicorn (a story written by me and 4 mom bloggers, illustrated by a mom that changed her career to graphic design after giving birth), Digital Parents Talks (some sort of a blogging school), Rebranding Youth and so on.

Difficile quantificarlo. Lavoro dal mio ufficio a casa circa 8 ore al giorno. Scrivo sul mio blog e sviluppo strategie per la mia agenzia PR. Ma iniziamo dal principio.

Nell’ottobre 2012 ho iniziato a costruire una community per mamme blogger. Ho iniziato da un gruppo Facebook e ho invitato le 6 bloggers che conoscevo all’epoca. Anche loro ne hanno invitate altre a loro volta e il gruppo ha iniziato a crescere. La mia intenzione era conoscerci tra di noi. Ora il gruppo ha 350 blogger romeni che sono genitori. E ho cambiato il nome da “mamme blogger” a Chiacchiere tra Genitori Digitali perché abbiamo deciso di invitare anche i papà blogger.

Nel 2013 ho iniziato ad organizzare eventi e campagne con mamme blogger per brand e aziende che avevano le famiglie come target.

Nel 2014 ho aperto la mia agenzia PR, Parenting PR. Creo e gestisco campagne, eventi e pr per diversi brand e curo anche progetti in-house come You’re unique. Choose to personalize, Gloria and the magic unicorn (una storia scritta da me e altre 4 mamme blogger, illustrata da una mamma che ha cambiato lavoro -graphic designer- dopo la maternità), Digital Parents Talks (una sorta di scuola di blogging) Rebranding Youth e altro ancora.

So, everything that I do is related to blogging. 

My main goal is to consolidate the parents blogger community, to give them a strong voice in order to create the power for changing laws and private systems.

Quindi, la verità è che tutto quello che faccio è correlato al blogging. Il mio obiettivo principale è di consolidare la community di genitori blogger, per dare loro una voce forte che possa creare il potere di arrivare a cambiare leggi e consuetudini.

-What’s your personal policy concerning kids pictures on the net? 

-Qual è il tuo “codice” personale riguardo alle foto dei bambini su internet?

I put photos with my kids on my blog and on Facebook, but I start to realize the exposure is not always a good thing. 

Metto le foto dei miei bimbi sul blog e su Facebook ma inizio a darmi un certo pensiero sull’esposizione mediatica, non sempre positiva.

-Are your kids actively involved in your blogging activity? They constantly inspire us but do they have more fun because of the blog or do you tend to keep things separate?

-I tuoi bambini sono coinvolti in prima persona nell’attività per il blog? Loro sono la nostra fonte di ispirazione ma l’impatto del blog sulla loro vita è positiva oppure tendi a tenere le due cose separate?

My 5 years old daughter, Mariuca, is pretty involved in shootings for different products that I endorse.

Julie (3 years old) is very happy when I receive goodie bags, especially from Disney, and she plays, sleeps, eats with those products.

Sometimes, I take my kids to the events I go, but almost never to the events I organize or to business meetings. I prefer to keep things separated.

But when they get older, if they want and like, I would be so happy to guide them through blogging world. Mariuca already has the passion for video making, so I think she would be a successful vlogger ☺

La mia bimba di 5 anni, Mariuca, è molto coinvolta nei servizi fotografici per i diversi prodotti. Julie (3 anni) è molto felice di ricevere le goodie bag* (specie della Disney!): gioca, dorme e mangia con queste cose in prima persona. 

A volte porto le bimbe agli eventi, ma quasi mai a quelli che organizzo io, preferisco tenere le due cose separate. 

Magari quando cresceranno, se vorranno e avranno piacere, sarei molto contenta di introdurle al mondo del blogging. Mariuca ha già la passione per girare video, potrebbe essere un’ottima vlogger! 🙂 

-Tell us a positive and negative aspect of being a mommy blogger.

-Dicci un aspetto positivo e uno negativo di essere una mamma blogger.

Positive: 

– I have a voice and I can tell things in public that other mothers do not have the courage to say. 

– I have credibility, visibility and I can influence behaviors and mentalities. 

– Some of my readers said I have changed their life through my articles. 

– A 40 years old reader that have won something at one of my contests on blog told me that she had never won anything in her life and I have changed her life expectations and her beliefs. 

– I change children lives because I get involve in fundraising and CSR campaigns for education and for premature babies (Save the Children Romania, Asociatia Unu si Unu, Hope for Children, World Vision etc).

– I get in connection with a lot of different people and by connecting with each one of them I learn and I grow.

-ho una “voce” e posso dire pubblicamente molte cose che altre madri non osano dire.

-Ho una credibilità e una visibilità e posso influenzare comportamenti e mentalità

-Alcuni dei miei lettori mi hanno scritto di aver cambiato la loro vita con miei articoli

-una mia lettrice 40enne che ha vinto un mio concorso sul blog mi ha detto di non aver mai vinto niente e questo ha cambiato le sue aspettative sulla vita

-posso cambiare la vita di bambini grazie ai progetti di fundraising e campagne di sensibilizzazione per l’educazione, per i bambini prematuri ecc.

-posso essere in contatto con tantissime persone diverse e ogni contatto mi fa imparare e crescere

Negative

– I always write about what happens to me and I expose myself with all my vulnerabilities. And sometimes people get it wrong and start to judge me for wrong reasons. 

– There are some haters that no matter what you do they blame you. At first I thought it was about me, but later I understood it is about them.

-Scrivo sempre quello che succede a me personalmente e questo mi espone, con tutte le mie vulnerabilità. E a volte le persone non lo capiscono e giudicano.

-Ci sono sempre gli “haters” che qualsiasi cosa tu faccia, fanno di tutto per criticare. All’inizio credevo facessi io qualcosa di sbagliato, poi ho capito che è un loro problema.

-How has your life changed with your blog?

-Com’è cambiata la tua vita dopo il blog?

Before my blog, I have been working for 12 years as a journalist for some beauty and health magazines. Since I got the courage to start my own blog I started to discover myself and what I can truly do, change and influence.  

Prima del blog ho lavorato 12 anni come giornalista per alcune riviste di beauty e salute. Da quando ho avuto il coraggio di aprire il mio blog personale, ho iniziato ad entrare davvero in contatto con me stessa e con quello che posso fare, cambiare e spronare gli altri.

-Is professional blogging a recognized career in your Country?

-Essere blogger è una professione riconosciuta nel tuo Paese?

Legally, I don’t think so. But every year more and more companies get conscious of bloggers power.

Legalmente, non credo. Ma ogni anno le aziende sono sempre più consapevoli della forza dei blogger.

-Does your husband/wife support you? 

-Tua moglie/marito ti supporta?

In order to support me, he has to understand what am I doing and agree with it. Sometimes he understands. Sometimes not. But I like to think he is proud of me all the times.

Beh, per supportarmi, dovrebbe cominciare dal capire cosa faccio ed essere d’accordo. A volte sembra capire, altre no. Ma mi piace pensare che sia orgoglioso di me sempre.

-How do you see yourself and your blog in the next 3 years?

-Come vedi te stessa e il tuo blog tra 3 anni?

Oh, I dream big. One of my dreams is to get connected with many international bloggers and meet twice a year. I want to invite international bloggers as speakers to my blogging school, Digital Parents Talks. And with my blog I want to inspire as many parents as I can to remodeling this life and to heal themselves in order to give a happy childhood to their children. 

Oh, io sogno in grande! Uno dei miei sogni è di collegarmi con molti blogger in tutto il mondo e incontrarsi due volte l’anno. Voglio invitare blogger internazionali come speaker alla mia scuola di blogging, Digital Parents Talks. E con il mio blog voglio ispirare più genitori possibili per far loro ridisegnare le proprie vite e curarsi per offrire un’infanzia felice ai loro figli.

-What’s your country’s blogging network level?

-Qual è il livello del network tra blogger nel tuo Paese?

I really don’t know. In my Facebook group are 365 parents bloggers from Romania. I’m sure there are more.

Non saprei, il mio gruppo Facebook conta 365 genitori blogger dalla Romania. Ma sono sicura ce ne sono molti di più!

-How does a “sponsored post” work on your blog?

-Come lavori sui post sponsorizzati per il blog?

Every post on my blog tells a story. A true story. I don’t lie and I don’t want to seem more than I am. I write about brands/ products/services that I have tried and worked for me. I dont’t work in barter system, just payed articles. I have a price per article and it is the same even if the brand is huge or it is middle level. 

For start-ups I’d rather do pro bono work and help than to have 50% discount. My work quality is the same for those who have money and fame and for those who are at the beginning. I like more to suggest campaigns than to post one article. I believe in integrated communication. 

Ogni post sul mio blog racconta una storia. Una storia vera. Non mento mai e non voglio sembrare più di quel che sono. Scrivo anche di brand/prodotti/servizi che ho testato e che hanno funzionato bene per me. Non lavoro in cambio merce, solo articoli pagati. Ho un prezzo ad articolo ed è lo stesso, che sia un grande o medio brand.

Per le startup preferisco lavorare pro bono e aiutare piuttosto che scontare al 50%. La qualità del mio lavoro è assolutamente la stessa per quelli pagati così come per chi è all’inizio. Preferisco suggerire campagne strutturate che postare un signolo articolo sponsorizzato, credo nella comunicazione integrata.

-Tell us the biggest challenge you faced since you started blogging

-Raccontaci la tua più grande sfida da quando sei partita

It’s hard for me to talk about this. Even if I told this story in front of 200 people in a live streaming transmission, it is still hard to tell. I think my soul has not recovered yet. 

My biggest challenge was 4 years ago. Someone wrote me an email asking for my help. A 3 years old boy had a difficult form of cancer and his family needed money and legal support to get him into an Austrian hospital. I talked with his father, with the Health Ministry, I wrote their story on my blog, I have done fundrasing. After 2 months, the boy and his parents got to Vienna. His mother could barely talk. She was frightened of what might happen to the boy. I encouraged her. I encouraged their parents. I wrote them emails every day. I told them that God loved children and their boy would get better.

The father started a group of support on Facebook. We gathered there a lot of people with hope. We prayed each night for the boy. Sometimes the boy was well and the treatment was working. Sometimes I cried behind my laptop watching photos with a tiny body filled with spines. I still encouraged their parents and gave them hope. I really thought that God will manage this. I sent toys to the boy. He sent me photos smiling. After 3 months, the boy died.

I still struggle with the idea that I gave their parents hope in vain. Because I couldn’t bear the paint of their parents for losing their son, I was so coward that I got out from the group on Facebook, I didn’t go to the funeral and I have never tried to get in touch with the parents to ask them if they need a hug, a support, or someone to heal their pain.  

E’ molto difficile per me parlarne, anche se l’ho fatto già davanti a 200 persone in una trasmissione in live streaming, è ancora difficilissimo parlarne. Credo di non aver ancora guarito la mia anima del tutto.

La mia sfida più grande è stata 4 anni fa. Qualcuno mi scrisse un’email chiedendo il mio aiuto. Un bambino di 3 anni aveva una forma particolare di cancro e la sua famiglia necessitava di un aiuto economico e supporto legale per andare in un ospedale in Austria. Ho parlato con suo padre, con il Ministro della Salute, ho scritto la loro storia sul mio blog, ho fatto una campagna di fundraising per loro. Dopo 2 mesi, il bambino e i suoi genitori sono andati a Vienna. Sua madre poteva a stento parlare dalla paura di quello che sarebbe successo al suo bambino. L’ho incoraggiata, ho incoraggiato questi genitori. Gli ho scritto email ogni giorno. Gli dicevo che Dio ama i bambini e che loro figlio sarebbe guarito.

Suo padre ha aperto un gruppo di sostegno su Facebook, vi abbiamo radunato tantissime persone piene di speranza. Abbiamo pregato ogni sera per questo bambino. A volte stava meglio e sembrava che la terapia funzionasse. A volte piangevo silenziosamente dietro allo schermo vedendo le foto di questo corpicino intubato. Seguitavo a incoraggiare i genitori, credevo genuinamente che Dio avrebbe fatto il miracolo. Ho mandato giocattoli al piccolo e ho ricevuto le sue foto sorridenti. 

Tre mesi dopo il bambino è morto.

Ancora lotto con la consapevolezza di aver dato speranze vane a quei genitori. Era così insostenibile per me questo pensiero che sono scappata dal gruppo su Facebook, non sono andata al funerale e non ho mai provato a contattare quei genitori per chiedere se avessero bisogno di un abbraccio o di qualcosa o qualcuno che lenisse la loro sofferenza. 

Thank you for being my guest and letting readers learn more about how hard working (and fun) is mommy blogging!

Thank you! Big hugs.

Grazie a te, un grande abbraccio.

This is a romanian version for Ana’s readers. Enjoy!

Ana Nicolescu_Blog Mamica Urbana_Romania

-Bună. Cum se numește blogul tău și când l-ai lansat?

Numele meu este Ana Nicolescu, sunt din România și blogul meu se numește Mămica Urbană. L-am lansat în februarie 2012.

– Câte ore pe zi aloci blogului? Ești blogger full time sau ai și alt job în afară de blog?

Este greu de spus. Lucrez de acasă apoximativ 8 ore pe zi. Scriu pe blog și fac strategii de PR pentru agenția mea de PR. Îți spun pe scurt povestea.

În octombrie 2012 am început să construiesc comunitatea de mame blogger. Am început cu un grup pe Facebook, unde le-am invitat pe cele 6 bloggerițe pe care le știam la acel moment. Ele au invitat la rândul lor bloggerii pe care îi știau și astfel grupul a început să crească. Intenția mea a fost și este să ne cunoaștem, să interacționăm. Acum grupul are 350 de bloggeri părinți. Am schimbat numele grupului din Bloggerițe mame în Digital Parents Talks pentru că am început să invităm în comunitate și tați blogger.

În 2013 am început să organizez evenimente și campanii cu bloggeri mame pentru branduri și companii care au ca target familia.

În 2014 am pus bazele propriei agenții de PR, Parenting PR. Creez și implementez campanii, evenimente și acțiuni de PR pentru diferite branduri. De asemenea dezvolt proiecte in-house precum: Ești unică. Alege personalizat, Gloria și unicornul magic (o poveste scrisă de mine împreună cu 4 mame blogger, ilustrată de o mamă care s-a reorientat profesional după ce a născut și a devenit graphic designer), Digital Parents Talks (un fel de școală de blogging), Rebranding Youth și altele.

Așadar, tot ce fac are legătură cu bloggingul.

Principalul meu scop este să consolidez comunitatea de bloggeri părinți, să le dau o voce puternică astfel încât să poată schimba legi și sisteme. 

-Care este politica ta cu privire la pozele cu copiii tăi pe internet? 

Eu pun poze cu copiii mei pe blog și pe Facebook. Însă încep să îmi dau seama că expunerea nu este întotdeauna un lucru bun. 

-Copiii tăi sunt implicați în activitățile cu blogul? Ei ne inspiră în mod constant, dar se implică activ sau preferi să faci lucrurile separat?

Măriuca, fata mea de 5 ani, este destul de implicată în shooting-urile pentru produsele pe care le endorsez.

Julie (3 ani) este foarte fericită când primesc cadouri, în special de la Disney. Se joacă, doarme și mănâncă fără să se despartă de acele produse.

Uneori merg cu copiii mei la evenimente, însă aproape niciodată nu îi iau la evenimentele pe care le organizez chiar eu sau la întâlnirile de afaceri. Prefer să separ personalul de profesional în aceste cazuri.

Dar când vor crește, dacă vor dori și dacă le va plăcea, voi fi tare fericită să le ghidez prin lumea bloggingului. Măriuca este deja pasionată de video, așa că presimt că ar putea fi un vlogger de succes.

-Spune-ne despre aspectele pozitive , dar și despre cele negative din viața de mamă blogger.

Pozitive: 

– Am o voce și pot spune public anumite lucruri pe care alte mame nu au curaj să le spună. 

– Mă bucur de credibilitate, vizibilitate și pot influența comportamente și mentalități. 

– Unii cititori mi-au mărturisit că le-am schimbat viața cu articolele mele.

– O cititoare de 40 de ani a câștigat ceva la un concurs de pe blogul meu și mi-a spus că nu mai câștigase până atunci nimic în viața ei și că i-am schimbat așteptările și perspectivele. 

– Schimb viețile copiilor pentru că mă implic în campanii de strângere de fonduri și de responsabilitate socială  pentru educație și pentru copiii născuți prematur (Salvați Copiii Romania, Asociatia Unu si Unu, Hope for Children, World Vision etc).

– Mă conectez cu diferite tipologii de oameni și prin asta învăț constant și cresc mult.

Negative

– Scriu mereu despre ceea ce mi se întâmplă în viața de zi cu zi și mă expun cu toată vulnerabilitatea. Uneori oamenii înțeleg greșit și mă judecă din motive prost înțelese. 

– Există unii hateri care orice ai face, te blamează. La început am crezut că este vorba despre mine, dar apoi mi-am dat seama că este despre ei.

-Cum ți s-a schimbat viața datorită blogului?

Înainte să am blog, am lucrat ca jurnalist timp de 12 ani pentru reviste de frumusețe și sănătate. De când am avut curajul să pornesc pe cont prorpiu, am început să mă descopăr pe mine însămi și am aflat ce pot cu adevărat să fac, să schimb, să influențez.

-Bloggingul profesionist este recunoscut ca și carieră în țara ta?

Legal, nu cred. Însă, în fiecare an, din ce în ce mai multe companii devin conștiente de puterea bloggerilor.

-Soțul tău te susține? 

Ca să mă susțină, este necesar să înțeleagă ce fac și să fie de acord cu ce fac. Uneori înțelege. Alteori, nu. Însă îmi place să cred că este mândru de mine de fiecare dată.

-Unde te vezi pe tine și blogul tău peste 3 ani?

Eu am vise mărețe. Unul dintre visele mele este să mă conectez cu cât mai mulți blogeri internaționali și să ne întâlnim de două ori pe an. Intenția mea este să invit bloggeri internaționali la școala mea de blogging, Digital Parents Talks. În plus, vreau să le ofer cititorilor blogului meu inspirație și curaj pentru a-și remodela viața și a se vindeca ei înșiși pentru a le oferi copiilor lor o copilărie fericită.

-Câți bloggeri sunt în țara ta?

Asta chiar nu știu. În grupul meu de Facebook sunt 365 de bloggeri părinți români. Sunt convinsă că sunt mult mai mulți.

-Cum funcționează postările plătite pe blogul tău?

Fiecare postare spune o poveste. Una adevărată. Nu mint și nu vreau să par mai mult decât sunt. Accept să scriu despre branduri, produse, servicii pe care le-am testat și care au funcționat la mine. Nu lucrez în sistem barter. Am doar articole plătite. Am un anumit fee per articol și este același fee atât pentru un brand cu renume, cât și pentru un brand de mijloc.

În cazul start-up-urilor prefer să îi ajut pro bono decât să le ofer 50% discount. Calitatea muncii mele este la fel și pentru cei care au bani și renume, dar și pentru cei care sunt la început.

Obișnuiesc să propun campanii în loc de un singur articol punctual. Eu cred în comunicarea integrată.

-Spune-ne despre cea mai mare provocare pe care ai avut-o de când ai blogul.

Este greu pentru mine să vorbesc despre asta. Chiar dacă am spus povestea aceasta în fața a 200 de oameni și într-o transmisiune prin live streaming, este încă dificil. Cred că sufletul meu nu s-a vindecat încă.

Cea mai mare provocare pentru mine a fost acum 4 ani. Cineva mi-a scris un mail cerându-mi ajutor. Un băiat de 3 ani avea o formă dificilă de cancer și familia lui avea nevoie de bani și de suport legal pentru a-l duce într-un spital din Austria. Am vorbit cu tatăl lui, cu cineva de la Ministerul Muncii, le-am scris povestea pe blog. Am făcut foundraising. După două luni, băiatul și părinții lui au ajuns la Viena. Mama lui abia mai putea să vorbească. Era terifiată de ceea ce i s-ar fi putut întâmpla copilului. Am încurajat-o. I-am încurajat pe amândoi părinți. Le-am scris mailuri în fiecare zi. Le-am spus că Dumnezeu îi iubește pe copii și că băiatul lor se va face bine.

Tatăl a făcut un grup de suport și de informare pe Facebook. Ne adunasem acolo oameni cu speranță. Ne rugam în fiecare seară pentru copil. Uneori băiatul era bine și tratamentul dădea roade. Alteori, plângeam în fața laptopului cu ochii la pozele ce arătau un trup mic plin cu ace și perfuzii. Totuși, îi încurajam pe părinți și le dădeam speranțe. Chiar credeam că Dumnezeu o va rezolva și p-asta. I-am trimis băiatului jucării. El mi-a trimis poze zâmbind. După 3 luni, copilul a murit.

Încă mă lupt cu ideea că le-am dat părinților speranțe deșarte. Pentru că nu am putut să suport durerea părinților pentru pierderea lor, am fost atât de lașă încât am ieșit de pe grupul de Facebook, nu m-am dus la înmormântare și nici nu am încercat vreodată de atunci să mai vorbesc cu părinții copilului să îi întreb dacă le pot fi de folos cu o îmbrățișare sau cu susținere de orice fel pentru a-și alina și accepta pierderea.

-Mulțumesc că ai acceptat inviația mea pentru ca cititorii să afle mai multe despre cât de greu și de distractiv este să fii mamă blogger!

Mulțumesc și eu. Te îmbrățișez cu drag.